Creanțele născute anterior deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitorului pot fi recuperate de creditori doar în cadrul procedurii, prin înscrierea lor la masa credală, urmând a fi plătite conform planului de reorganizare.

Neînscrierea creanței anterioare în tabelul preliminar este sancționată de lege cu decăderea din dreptul substanțial de creanță[1], în sensul că beneficiarul nu-și va mai putea realiza dreptul de creanță sub nicio altă formă.

Cum executarea garanției de bună execuție e o formă de executare silită a obligației debitorului, trebuie stabilit în ce măsură emitentul garanției (asigurătorul) poate opune beneficiarului acest motiv de refuz la plată, adică în ce măsură raportul juridic principal influențează executarea garanției de bună execuție.

Garanția de bună execuție constituită prin poliță de asigurare nu este o garanție independentă.

Polița de asigurare a bunei execuții este o asigurare de garanții, iar potrivit art. 2221 alin. (1) Cod civil, acestea sunt reglementate în normele speciale adoptate de autoritățile competente în materia supravegherii activității din domeniul asigurărilor, în speță Autoritatea de Supraveghere Financiară („ASF”).

Potrivit Normei ASF nr. 32/2021 privind asigurările de garanții („Norma ASF nr. 32/2021”), asigurările necondiționate emise de societățile de asigurări nu sunt garanții autonome, în sensul art. 2321 Cod civil[2] (Scrisoarea de garanție bancară) [3].

Citește întregul articol pe Juridice.ro.