Art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, care instituie obligația creditorilor de a desemna administratorul judiciar la prima adunare a creditorilor a generat, în ultima perioadă, interpretări diferite în practica instanțelor de judecată cu privire la consecințele încălcării/depășirii acestui termen, în funcție și de cauzele care au împiedicat desemnarea practicianului în insolvență.

Înalta Curte de Casație și Justiție[1] a stabilit că termenul instituit de legea insolvenței pentru numirea administratorului judiciar de către creditori este unul imperativ, a cărui depășire se sancționează cu decăderea din drept. Acest termen este prima ședință a adunării creditorilor, legal convocată, având pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar.

Cu alte cuvinte, dacă la prima adunare a creditorilor, creditorii nu au adoptat o hotărâre (din varii motive imputabile creditorilor, fie că nu s-a întrunit cvorumul, fie majoritatea de voturi etc.), se consideră că aceștia dau dovadă de dezinteres, pe care legea îl sancționează cu definitivarea administratorului desemnat provizoriu de instanța de judecată. Tăcerea creditorilor echivalează, iată, cu o confirmare tacită.

[1] A se vedea Decizia nr. 14/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii la data de 16.09.2024, publicată în M.Of. nr. 1040 din 16.10.2024

Citește întregul articol pe Juridice.ro.